Uite ca am facut-o si pe asta.

In articolul precedent desteapta de la urgente din Brasov mi-a spus sa astept pana pe 14 ianuarie, apoi sa ma duc la unul din spitalele din Bucuresti sa-mi schimbe atela ghipsata in ghips simplu. Singura problema era ca piciorul nu se desumfla de nici un fel. Astfel miercurea trecuta imi iau inima in dinti si impreuna cu Boby ma duc la Centrul Medical Unirea, avand abonament de la serviciu si sperand ca nu voi pierde mult timp cu piciorul rupt afara. Imi fac programare la 17 . Plecam cu o ora mai devreme din Militari si surprize suprize, nici dracu in Bucuresti. In 20 de minute eram la CMU in Piata Amzei, asteptand consultul. Stau pe banca ma tot foiesc, mai ridic piciorul, il mai tin in mana, fac pe dracu in patru si intru la control. Doctorul, un tip tinerel imi spune direct:

- Eu sunt mai direct, degeaba ma uit la piciorul tau. Din ce vad pe radiografia asta este de operatie si prea multe nu sunt de discutat.

Am ramas putin prost si cu gura cascata incerc sa par interesant sa-mi dea niste detalii. Socul a fost mare datorita faptului ca eu asteptam sa-mi spuna ca o sa se desumfle piciorul si pe 14 trebuie sa ma duc sa-mi puna ghipsul nicidecum nu ma dusesem pentru operatie. Intrebarea urmatoare “Cand trebuie sa ma operez?” , la care raspunsul vine sec:” Cu cat mai repede cu atat mai bine si maine daca s-ar putea!”

Dupa ce ma mai tocmesc cu el, in final imi da cartea de vizita, urmand ca ziua urmatoare sa-l sun pana in ora 8.00 sa ma duc la Spitalul Floreasca sa ma interneze, iar peste 3 zile sa ma programeze pentru operatie. Seara m-am gandit am intrebat in stanga si-n dreapta si am decis ca daca tot am pierdut 2-3 zile una in plus nu mai conteaza. Ziua urmatoare am mers cu tatal meu la Spitalul de la Foisorul de Foc cu scopul de a consulta un alt doctor ortoped sa vedem ce-i de facut. Acolo totul s-a intamplat cat ai zice peste. Am venit cu fisa de internare de la medicul de familie si pana mi-a scris documentele tipa de la receptie, doctorul a vazut radiografia si a decis si el la fel de sec : Operatie.

Fiind deja impacat cu ideea, am zis ok, insa am mai tresarit cand am aflat ca operatia urma sa aibe loc in 40min-1h.  Am tras aer in piept si-am mers intr-un salon cu tata si brancardierul. Dupa 10 minute vine o asistenta si-mi da fusta fara fund sa mi-o pun la gat si sugereaza “dezbracarea”. Zis si facut, imi pun rochita de operatie verzuie la gat si astept. Analizez cu atentie gaurele din panza formate de spalatul excesiv cu clor, analizez vecinii din salon si tocmai vine o asistenta. Imi ia sangele pentru analize si in 20 de minute m-am dus in carje, spre sala de operatie ajutat de brancardier. Acolo usurel pe masa si incepe distractia.

Primul cadou la anestezista 200 RON. Imi spune sa ma fac covrig si sa-mi bag capul intre genunchi, sa stau relaxat sa-mi faca anestezia in coloana. O greseste prima data si ma intreaba daca nu cumva sunt sofer, caci am coloana nu stiu cum. Ii explic ca stau mult la calculator de fapt si ma mai inteapa de 2 ori gresit cu acul de 10km in coloana. Schimbam pozitia in covrig culcat, mai vin 2 rezidenti sa ajute la formarea perfecta a covrigului. Mai greseste odata si deja ma simteam prea mic fiind impins din toate partile de vreo 10 maini. In sfarsit nimereste locul unde trebuia facuta anestezia si incepe distractia. Intre timp o alta asistenta m-a intepat si mi-a bagat perfuzia.

Inainte sa amortesc, cealalta asistenta imi spune ca voi fi ametit, dar nu voi adormi. Pentru 1 ora nu voi mai sti de mine. De fapt imi bagase 2 doze de morfina. Ma linistesc apoi peste mine aseaza vreo 3-4 prelate. De la mijloc in jos nu mai existam. Doctorul si 4 rezidenti faceau ceva la picior, eu ma uitam in prelata si auzea zgomote ca la un service auto. Cand inchideam ochii mi se parea ca sunt leganat si ma simteam foarte bine. La sfarsit aud un zgomot ca al unui flex. In gandul meu credeam ca pileste tija ce va fi introdusa in picior, pentru ca mai tarziu sa aflu ca de fapt era o bormasina ce fixa brosa ( nu tisa ) cu 3 suruburi. Intr-un final aud doar “Hai sa-i facem poze” , de fapt au facut 3 radiografii mititele.

Dupa m-au dus in salonul postoperatoriu. Acolo n-am ce comenta, aparate ca in filme si alti 3 colegi suferind dupa o operatie la picior. Am avut cea mai usoara operatie din salonul ala, drept urmare si cele mai mici dureri dupa trecerea anesteziei. Faptul ca au fost durerile suportabile nu inseamna ca au lipsit. Chiar au fost si n-au fost jucarie. 2 calmante m-au mai linistit in cursul noptii si aia a fost.

A doua zi am fost externat, iar conform spuselor doctorului si rezidentilor totul este bine la picior. Pe 26 scoatem atele, apoi mai vedem. S-a implinit astazi o saptamana de la operatie

PS: partea medicului 1000 roni si alte maruntisuri care au fost si-or sa mai vina

Tags: Old stuff

In primul rand “La multi ani ” tuturor.

In general nu prea am avut eu revelioane foarte reusite dar macar erau sanatoase. Anul trecut se pare ca a fost mai deosebit. Tocmai in asentimentul celor spuse mai devreme, am decis sa-mi iau liber de Craciun si sa lucrez de Revelion. Norocul transformat in ghinion mai tarziu, a facut ca programul pentru 31,1,2 sa fie de zi, astfel puteam sa fac un mic Revelion si apoi sa ma duc la serviciu de la 7 ( trezirea la 6 ).  In fine, am decis impreuna cu niste prieteni sa mergem sa petrecem Revelionul la munte, caci criza parca nu ne dadea voie sa dam 4-5 milioane pentru 3-4 ore la un restaurant/club in Bucuresti.

Zis si facut, ajungem in Predeal in jurul orei 22.30, ne mai invartim putin sa gasim loc de parcare si in cele din urma ne ducem pe partie sa ne dam cu forasul.  Se da Daniel o data si spune: “aoleo dar ce merge incet asa?”. Se mai urca Daniel o data, isi pune curul mare pe foras si isi da drumu`. Cand ajunge la baza partiei, cu viteza, cu picioarele sus, loveste plasa din plin. Trosc pleosc, instant nu-mi mai simteam nici unul din picioare, o intepatura generala urca si-mi taie respiratia. Ajutat de ceilalti incerc sa merg putin, cica sa le dezmortesc. Dreptul pare sa se miste, in schimb stangul statea bleg. Si bleg a ramas pana acum…

Sunam la ambulanta apoi ma pun cu fundul pe un foras, pe zapada. Asteptand ambulanta la baza partiei, in speranta ca e doar o luxatie , niste nebuni, beti morti, urca o cada reala – nu din plastic si se dau cu ea de sus de pe partie. Le cade cada in cap, n-au nici pe dracu. Exclama:”Sa-mi bag pula, ce misto e, hai sa ne mai dam o data”.

Vine salvarea, o fetita draguta si un barbat cumsecade. Ma urca in salvare si cand ne pregatim sa plecam, bat unii in geam ca s-a lovit un prieten de-al lor la cap. Bineinteles ca respectivul era beat mort, il urca in salvare langa mine, dar nu mai misca. Ne inghesuim in salvare ( eu, asistenta, pacientul beat). Saraca fata incearca s-o sune pe doctorita si celelalte echipaje sa vina sa o ajute, greu de gasit cineva. II da nebunului 2 palmute, incepe sa deschida ochii, insa avea convulsii si facea nu stiu ce criza din cauza bauturii. Dadea din maini, facea ca toti dracii, il mai tinem de picior, ce sa mai vorbesc imagini de cosmar. Parca imi trecuse piciorul. Mai vine un parinte cu un copil ce-si dislocase umarul. Saraca asistenta nu stia cum sa se imparta intre copil si betivul pe moarte. Il sfatuieste prietenos pe tatal copilului sa se duca la Azuga la spital sau sa astepte pana mai vine o salvare de la Brasov. Tatal isi ia copilul in brate si pleaca la Azuga.

In cele din urma plecam spre Spitalul Judetean din Brasov. Ne intalnim cu o alta ambulanta, iar eu fiind intr-o situatie mai putin grava ma mut in cealalta salvare. Acolo ma astepta o asistenta acra, iar mie imi venea sa vomit pe serpentinele spre Brasov. La 00.00 ma uit la ceas si-i spun La multi ani doamna.

Ea imi raspunde:”Ce la multi ani?”.

- La multi ani, am trecut intr-un an nou!

- Ce an nou?

- E 12 noaptea, suntem in 2009!

- AAaa, ce zapacita sunt! Da, La multi ani!

Ii cer o pastila de voma, nu are si ma sfatuieste sa am rabdare pana la Brasov.

Ajungem la Brasov si toti ma intampina cu La multi ani, sunteti primul pacient pe 2009. ( Ce onoare – in gandul meu). Ajung in spital stau 5 minute pe hol, ca na, toti ciocneau paharul de sampanie. Ma duce pe targa la ortopedie, ma vede doctorita 5 secunde si exclama: aaa, la radiografie, cred ca e fractura. Asa a si fost. Ies de la radiografie, se uita 20 de secunde pe poza si da verdictul: “Fractura, ti-l pun in ghips, trebuie sa stai cu el cel putin 35 de zile”

Si asta a fost, imi pune atele ghipsate caci era umflat piciorul, ii dam spaga si ei si asistentului si plecam spre Bucuresti. Putin haz de necaz, cu chiu cu vai la 5 eram acasa.

La televizor sunt numai cacaturi, pe laptop nu pot sa stau prea mult caci imi amortesc toate oasele, toata ziua ba gheata ba pastile, ba calciu, sa nu mai vorbesc despre faptul ca n-am voie sa mananc sarat.

Cam asta este viata mea in noul an. A voastra cum este?

Tags: Old stuff

Eu o inteleg pe aia cu ” Iubiti si cainii vagabonzi” , dar sunt cam multi si n-am atata iubire. Ditamai haita de caini te asteapta in incinta Leu A . Astia sunt doar jumatate asteptand autobuzul sa se duca la zdrentele de catele din Cismigiu. Problema este ca pe acolo trec multi copii de 10-12 ani iar cu o haita de caini nu prea e de joaca. Ce-ar fi mai rau, sa vina un tampit din camin sa omoare toti cainii sau un copil sa fie aproape de a fi omorat? Excludem varianta fantezista -> vin hingherii si ii iau sau ii eutanasiaza. Poata pana vin hingherii se poate intampla o tragedie.

Tags: Old stuff

Nu stiu exact bani s-au strans pana acum dar sunt mai mult ca sigur ca a avut un real succes campania de strangere de fonduri “pusa la cale de LSE”. Saptamana trecuta a fost chiar si o petrecere dedicata acestei campanii care a avut mare audienta printre electronisti si nu numai. Petrecerea a fost organizata in incinta cantinei Leu, intrarea de 3 lei s-a transformat in vin fiert pentru participanti si un gest de dragoste pentru micuti. Altii au mai donat si alti bani, fiecare dupa posibilitati. In final toata lumea s-a distrat. Din pacate eu am stat doar 1 ora pentru ca ziua urmatoare am avut colocviu la PS,insa noi sa fim sanatosi. Mai jos pozele vorbesc de la sine. Astazi este ultima zi in care puteti dona! Go go go…!!!

Cu ocazia asta trebuie sa le multumim si fetelor de la Facultatea de Jurnalism care s-au alaturat campaniei si petrecerii !

Tags: Old stuff

Daca ne-am obisnuit in ultima vreme cu niste campanii de cacat precum campania anti fumat cu Mihaela Radulescu in frunte si sfarsind cu campania de vaccinare impotriva cancerului de col uterin, noua campanie pentru incurajarea donarii de sange este mult mai reusita. Urmariti mai jos clipul socand.

Tags: Old stuff