Uite ca am facut-o si pe asta.

In articolul precedent desteapta de la urgente din Brasov mi-a spus sa astept pana pe 14 ianuarie, apoi sa ma duc la unul din spitalele din Bucuresti sa-mi schimbe atela ghipsata in ghips simplu. Singura problema era ca piciorul nu se desumfla de nici un fel. Astfel miercurea trecuta imi iau inima in dinti si impreuna cu Boby ma duc la Centrul Medical Unirea, avand abonament de la serviciu si sperand ca nu voi pierde mult timp cu piciorul rupt afara. Imi fac programare la 17 . Plecam cu o ora mai devreme din Militari si surprize suprize, nici dracu in Bucuresti. In 20 de minute eram la CMU in Piata Amzei, asteptand consultul. Stau pe banca ma tot foiesc, mai ridic piciorul, il mai tin in mana, fac pe dracu in patru si intru la control. Doctorul, un tip tinerel imi spune direct:

- Eu sunt mai direct, degeaba ma uit la piciorul tau. Din ce vad pe radiografia asta este de operatie si prea multe nu sunt de discutat.

Am ramas putin prost si cu gura cascata incerc sa par interesant sa-mi dea niste detalii. Socul a fost mare datorita faptului ca eu asteptam sa-mi spuna ca o sa se desumfle piciorul si pe 14 trebuie sa ma duc sa-mi puna ghipsul nicidecum nu ma dusesem pentru operatie. Intrebarea urmatoare “Cand trebuie sa ma operez?” , la care raspunsul vine sec:” Cu cat mai repede cu atat mai bine si maine daca s-ar putea!”

Dupa ce ma mai tocmesc cu el, in final imi da cartea de vizita, urmand ca ziua urmatoare sa-l sun pana in ora 8.00 sa ma duc la Spitalul Floreasca sa ma interneze, iar peste 3 zile sa ma programeze pentru operatie. Seara m-am gandit am intrebat in stanga si-n dreapta si am decis ca daca tot am pierdut 2-3 zile una in plus nu mai conteaza. Ziua urmatoare am mers cu tatal meu la Spitalul de la Foisorul de Foc cu scopul de a consulta un alt doctor ortoped sa vedem ce-i de facut. Acolo totul s-a intamplat cat ai zice peste. Am venit cu fisa de internare de la medicul de familie si pana mi-a scris documentele tipa de la receptie, doctorul a vazut radiografia si a decis si el la fel de sec : Operatie.

Fiind deja impacat cu ideea, am zis ok, insa am mai tresarit cand am aflat ca operatia urma sa aibe loc in 40min-1h.  Am tras aer in piept si-am mers intr-un salon cu tata si brancardierul. Dupa 10 minute vine o asistenta si-mi da fusta fara fund sa mi-o pun la gat si sugereaza “dezbracarea”. Zis si facut, imi pun rochita de operatie verzuie la gat si astept. Analizez cu atentie gaurele din panza formate de spalatul excesiv cu clor, analizez vecinii din salon si tocmai vine o asistenta. Imi ia sangele pentru analize si in 20 de minute m-am dus in carje, spre sala de operatie ajutat de brancardier. Acolo usurel pe masa si incepe distractia.

Primul cadou la anestezista 200 RON. Imi spune sa ma fac covrig si sa-mi bag capul intre genunchi, sa stau relaxat sa-mi faca anestezia in coloana. O greseste prima data si ma intreaba daca nu cumva sunt sofer, caci am coloana nu stiu cum. Ii explic ca stau mult la calculator de fapt si ma mai inteapa de 2 ori gresit cu acul de 10km in coloana. Schimbam pozitia in covrig culcat, mai vin 2 rezidenti sa ajute la formarea perfecta a covrigului. Mai greseste odata si deja ma simteam prea mic fiind impins din toate partile de vreo 10 maini. In sfarsit nimereste locul unde trebuia facuta anestezia si incepe distractia. Intre timp o alta asistenta m-a intepat si mi-a bagat perfuzia.

Inainte sa amortesc, cealalta asistenta imi spune ca voi fi ametit, dar nu voi adormi. Pentru 1 ora nu voi mai sti de mine. De fapt imi bagase 2 doze de morfina. Ma linistesc apoi peste mine aseaza vreo 3-4 prelate. De la mijloc in jos nu mai existam. Doctorul si 4 rezidenti faceau ceva la picior, eu ma uitam in prelata si auzea zgomote ca la un service auto. Cand inchideam ochii mi se parea ca sunt leganat si ma simteam foarte bine. La sfarsit aud un zgomot ca al unui flex. In gandul meu credeam ca pileste tija ce va fi introdusa in picior, pentru ca mai tarziu sa aflu ca de fapt era o bormasina ce fixa brosa ( nu tisa ) cu 3 suruburi. Intr-un final aud doar “Hai sa-i facem poze” , de fapt au facut 3 radiografii mititele.

Dupa m-au dus in salonul postoperatoriu. Acolo n-am ce comenta, aparate ca in filme si alti 3 colegi suferind dupa o operatie la picior. Am avut cea mai usoara operatie din salonul ala, drept urmare si cele mai mici dureri dupa trecerea anesteziei. Faptul ca au fost durerile suportabile nu inseamna ca au lipsit. Chiar au fost si n-au fost jucarie. 2 calmante m-au mai linistit in cursul noptii si aia a fost.

A doua zi am fost externat, iar conform spuselor doctorului si rezidentilor totul este bine la picior. Pe 26 scoatem atele, apoi mai vedem. S-a implinit astazi o saptamana de la operatie :)

PS: partea medicului 1000 roni si alte maruntisuri care au fost si-or sa mai vina